“Un popor care nu invata nimic din propriul trecut, risca sa si-l repete” si “Daca vrei sa ucizi un popor, suprima-i memoria”  ar fi doar doua din citatele, as zice geniale, prezente pe peretii din holul muzeului. De fapt, cred ca aceste doua citate ar caracteriza cel mai bine, atat epoca comunista cat si perioada post-comunista - acesti primi 18 ani de dupa caderea regimului dictatorial-.

Inchisoarea comunista de la Sighetul Marmatiei, acum muzeu, este primul Memorial al Durerii din lume. Acesta din urma are un scop precis , inspirat din mentalitatea germana(as zice eu). Scopul acestuia, ca de el vorbeam este unul pe cat de banal pe atat de important: Memoria, si dorinta de a arata generatiilor tinere, ce a fost atunci, ce a insemnat teroarea in care au trait parintii si bunicii nostri, ceea ce a insemnat lipsa libertatii. Istoria a demonstrat in repetate randuri ca este capabila sa se repete. Pentru a evita o astfel de situatie au aparut astfel de memoriale.

Daca va starnit interesul va prezint mai jos cateva poze, de acolo.

Se pare ca initial nu a fost vorba de o mentalitate comuna, ci de mentalitatea unui singur om, Stan Ioan- Patras, creatorul “Cimitirului Vesel”. Acesta incercat sa mai alunge din necazul mortii, pictand pe cruci diverse epitafuri. Crucile, sunt sculptate in lemn de stejar. Astfel din 1930 pana in 1960 Stan Ioan Patras, a realizat nu mai putin de 800 de astfel de cruci. Epitafurile constau, in obiceiuri, intamplari amuzante, sau chiar in povestea vietii decedatului.

Multi chiar cred in prezent, ca locuitorii comunei Sapanta , judetul Maramures, au o mentalitate foarte apropiata de cea a dacilor, care nu considerau moartea un motiv de tristete, ba dimpotriva, aceasta fiind un motiv de fericire, decedatul ajungand intr-o lume mai buna.

Creatorul Cimitirului Vesel Stan Ioan Patras, a murit in 1977. Cel care i-a continuat munca si traditia, este chiar ucenicul sau Dumitru Pop. Acesta din urma, traieste si-si desfasoara activitatea chiar in casa maiestrului sau, aflata la 300m mai sus de cimitir.

Ca fapt divers am fost acolo cu scoala, (cu niste prieteni) si am fost cazati in Baia Mare. Toate bune si frumoase, pentru ca mi-au placut atat locurile cat si oamenii de acolo. Foarte diferita acea regiune a tarii, de Oltenia , de unde sunt eu. Mi-a placut la nebunie faptul ca oamenii sunt calmi si nu sunt la fel de impulsivi precum aici.

Am vizitat cateva locuri superbe, Manastirea Barsana - monument de arhitectura maramuresana, Manastirea Ana-Rohia, Cimitirul Vesel de la Sapanata, Sighetul Marmatiei chiar si pestera Ursilor (aceasta din urma neaflanduse in jud. Maramures).

Ca fiecare excursie sau tabara, a avut si partile ei negative, nelipisite de umor, ca altfel cum ti-ai mai aduce aminte de ea? Exemplul prinicipal ar fi autocarul ( daca-l pot numi asa), care era vai de mama lui (pana si transportul in comun din Rm Valcea , ar fi mers mai bine). Cireasa de pe coliva a fost faptul ca i-a murit motorul, pe drumul dintre Oradea si Satu Mare si a trebuit sa impingem la el ca sa porneasca . Imaginati-va ca ati fi intr-un automobil pe sensul opus, n-ati rade daca ati vedea un autocar impins de pusti cu varste cuprinse intre 14-17 ani ?! Daca n-ati rade, cu siguranta macar ati clacsona.

N-as fi crezut niciodata ca Maramuresul, este atat de frumos. Sincer, daca aveti ocazia sa vizitati acea regiune, vizitati-o ! Prezint mai jos cateva poze din scurta mea vacanta. N-am sa va vorbesc acum pe larg despre nici unul din locurile de mai sus, pentru ca planuiesc sa o fac in viitoarele articole. Ar fi multe de spus despre fiecare in parte si n-are rost, sa ma inghesui intr-un singur articol.